sâmbătă, 5 martie 2011

Batranul si ... Bega


L-am intalnit intr-o dupa amiaza frumoasa de mai, in Parcul Rozelor din Timisoara. Hoinaream pe malul Begai, asteptand un tren ce trebuia sa plece spre Bucuresti, tarziu in noapte. Mai intai i-am zarit bicicleta veche, rezemata de o salcie. Dupa copac, se vedeau doua undite cu varfurile indreptate in jos, spre apa. Curios sa intreb si eu pe cineva ce poate prinde in Bega si la ce momeli, m-am apropiat. Intr-o copca sapata in malul de pamant de deasupra digului ce strajuieste raul, sedea un batran maruntel, slabut si negricios, cu ochii atintiti in plutele ce dansau inclinate de curent, la vreo doi metri de mal.

- Buna ziua, zic, apropiindu-ma de el.
- Buna ziua!
- M-am bucurat sa vad un pescar pe aici, mai am si eu cu cine schimba o vorba, nu sunt de aici si pierd timpul asteptand un tren.
- Pai, si eu ma bucur ca ma mai intreaba cate cineva de sanatate.
- Veniti des pe aici, la pescuit?
- Aproape in fiecare zi. As veni eu chiar in fiecare zi, dar uneori nu ma lasa spatele. La 76 de ani nu mai e chiar asa usor.
- Se prinde ceva aici?
- Cum sa nu, am prins platici, carasi, bibani, uneori mai cade cate o stiuca... dar aia e mica, nu merita.
- Azi ati luat ceva?
- Azi nu, alaltaieri am luat o platica mare si frumoasa, la un kil si ceva. M-am bucurat, ca ma gandeam ca mananc si eu un peste cu usturoi si mamaliga. Azi o sa mananc numai mamaliga. Oricum, cand am ajuns acasa si am curatat-o, mi-au dat lacrimile, era plina de icre. Tare rau mi-a mai parut de ea...
- Pentru ca avea icre?
- Da, daca o lasam aici sa traiasca, poate era mai bine, dar ce sa-i fac, m-am bucurat si eu la un peste prajit. Ca asa stau lucrurile, cand prind ceva, am ce pune langa mamaliga sau cartofi, cand nu, mananc mamaliga goala.
- Sunteti pensionar... Unde ati lucrat?
- Eu, domnule, am fost ceferist toata viata, daca te duci la gara diseara cand iei trenul, poti sa intrebi pe acolo, oamenii inca il cunosc pe ‘nea Nicu. Era bine cand lucram, parca si salariul ala insemna ceva. Acum, ma urc pe bicicleta in fiecare zi si vin aici. Nu-i vorba, imi place pescuitul, intotdeauna mi-a placut, dar parca nu face sa mergi la pescuit de foame, e urat...
- Macar prindeti destul aici?
- Pai, cum ti-am zis, de multe ori mananc mamaliga sau cartofi si atat, daca-i am si pe aia. Dar nu-i bai, asta-i viata, atat cat o mai fi... Bine ca ma tine bicicleta.
- Gaura asta in care stati e sapata de dumneavoastra?
- Da, eu am facut-o, ca nu mai pot sta asa de mult in picioare. Mi-o mai astupa bodyguarzii de aici din parc, dar unii ma inteleg si ma lasa in pace.
Scot pachetul de tigari si inainte de a aprinde o tigara, ii ofer si lui una. O ia cu niste degete noduroase, deformate de reumatism. Imi multumeste.
- Dar spuneati ca ati mai prins si stiuci aici, alea sunt destul de bune de mancat, il ispitesc.
- Pai, am prins aproape tot timpul, dar ti-am zis ca-s mici, nu le iau acasa, e pacat de ele. Se indreapta atent catre una din undite. Of, spune descurajat, e maruntis, imi cioparteste ramele.
- Oricum, nu aratati cei 76 de ani, spun cu convingere.
- Poate ca nu-i arat, dar pe cuvant daca nu-i simt din toate incheieturile. Asta e, o duc si eu cat o vrea soarta. Am carlige, mai sap dupa rame si uite asa trec zilele, le inveselesc si eu cum pot. Mi-au mai dat niste baieti mai tineri ceva fir si niste carlige din astea moderne, sa stii ca se simte diferenta, parca altfel intepi.
O hidrobicicleta sub forma de lebada, incarcata la refuz cu adolescenti galagiosi, trece foarte aproape de plutele batranului. In momentul in care ma pregatesc sa le strig ceva de dulce, ‘nea Nicu ma opreste, punandu-si o mana pe bratul meu:
- Lasa-i, sunt copii, nu fac paguba nimanui, daca acum nu traiesc, cand sa o faca? Cand or fi ca mine? Macar sa aiba grija sa nu se inece...
- Iar trage la pluta din stanga, ii semnalez, iar el inteapa scurt. Nimic.
- E maruntis, oblete sau ce ar mai inota pe aici, zice incet, uitandu-se ingrijorat catre cosul de pe bicicleta. Imi cam pare ca s-a terminat pescuitul pe ziua de azi, gata ramele. Parca-i facut, bine ca s-au terminat acum, ca uite acus, in cateva minute e intuneric si nu mai merge nici dinamul la bicicleta.
Il asist pe batran la strangerea sculelor, mai fumam o tigara, strang cu caldura mana aia noduroasa si ne despartim, el cu gandul la supa de cartofi fara nimic pe care avea sa si-o pregateasca acasa, eu cu un soi de amaraciune la gandul ca nu am putut sa-l ajut cu ceva si ca nu stiu daca voi mai avea ocazia sa o fac. Mi-a fost rusine sa incerc sa-i ofer niste bani, probabil ca nu i-ar fi acceptat, din demnitate. Totusi, e un pescar batran care merge pe malul Begai pentru ca doar pana acolo il mai duc picioarele sau pedalele si elibereaza stiucile mici, desi nu are ce manca. Si a plans pentru ca a omorat o platica plina de icre. Asa-i ca viata e o curva?



PS. Daca vreun pescar din Timisoara citeste randurile astea si are ceva carlige, fir, plute, orice, care nu-i mai trebuie, o scula veche uitata in garaj, poate da o fuga pe malul Begai, in dreptul Parcului Rozelor, sa i le dea batranului. Daca mai e in viata, ‘nea Nicu e sigur acolo, asezat in gaura pe care si-a sapat-o singur. Luati-o ca pe o rugaminte venita de la un pescar, stiti toti ca pe malul apei suntem un pic mai umani decat de obicei. Sau luati-o ca pe un ajutor derizoriu pentru un om care a lasat ceva stiuci si platici in urma lui, constient ca nu e el ultimul pe lumea asta. Va multumesc!

79 de comentarii:

  1. Trista poveste ,cunosc multi oameni care traiesc din pescuitul cu undita sau cu lanseta, nu au alta alternativa ,poate doar sa fure ? traim vremuri foarte grele.

    RăspundețiȘtergere
  2. E adevarat, sunt multi cei care merg la pescuit de foame, dar batranelul asta avea atat bun simt incat sa elibereze pestii mici, desi a spus cu gura lui ca in cazul asta o sa manance mamaliga goala, daca o are si pe aia. Mi-am adus aminte de intamplarea asta si am postat-o aici pentru ca m-am gandit ca fiecare are ceva de invatat de la el. Vorba aia, cine nu are batrani...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo, frumos articol. Am inteles mesajul. Odata cand eram eu copil, umblau pe malul raului de astia cu controlul si zau ca fiecare avea la el cate un metru de ala de musama, de croitorie, cu care iti masura pestii din traista. Cat despre batran, ce sa spun, sunt foarte multi pensionari care fac la fel...ma refer la pescuitul pentru a trai, mai il mananca, mai il vand pe o paine...oameni cu zeci de ani de munca in spate. Natiune europeana.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai, chiar asta suntem, o natiune europeana, teleghidata, instruita la televizor, controlata in chiloti de cate ori indrazneste sa se urce in tren sau avion. Am uitat ce inseamna respectul pentru noi insine, in primul rand, am uitat cine si ce suntem, ne-am pierdut identitatea si ne confundam iremediabil cu toti hidrocefalii care inca mai cred ca doar "arbeit macht frei". Ne place de ei, ii invidiem, le pizmuim prea plinul frigiderelor, fara sa realizam ca le suntem sau le eram superiori. Pentru ca noi gandeam. Iubeam. Simteam. Traiam. Dar nu era destul de bine. Acum avem, detinem. Sau nu. Dar oricum, asta ne misca, asta ne defineste, suntem consumatori, ne-am umplut spatiul dintre urechi cu chips-uri si coca cola. Nu avem si nu meritam sanse, asta e adevarul.

    RăspundețiȘtergere
  5. asa arata vestul luminos si doar asta aduce de cind exista: nenorocire!

    RăspundețiȘtergere
  6. mda. viata e nedreapta. dar este totusi legea lantului alimentar. ei sunt mici, noi suntem mari. cei mari ii mananca pe cei mici. Cand lantul evolutiv va face sa existe creaturi mai mari decat noi, si noi vom incerca sa supravietuim cu legea facuta de aia mai mri

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte frumoasa povestioara si gestul tau:)

    RăspundețiȘtergere
  8. ce povestioara frumoasa...like like like;)

    RăspundețiȘtergere
  9. cred k in foarte multe locuri exista persoane ca batranul de pe Bega care asteapta o vorba buna de la un alt pescar sau de la un om:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand stai sa te gandesti k sunt multi in aceeasi situatie ...

    RăspundețiȘtergere
  11. ai stofa de narator..imi place povestioara:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Viata e o curva,dar noi trebuie sa fim mai curve ca ea;)!

    RăspundețiȘtergere
  13. Multi pescuiesc pt ca nu au ce manca, altii vad in asta un mod placut de a se relaxa..

    RăspundețiȘtergere
  14. mi se pare foarte impresionanta aceasta poveste

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma intristeaza povestea cu batranelul pt ca sunt multi in situatia lui ca nu au ce manca...

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce sa faci ... asta este soarta unora ... :|

    RăspundețiȘtergere
  17. Foarte trista povestea lui,ar trebuii sa fie un model de viata si de curaj pentru noi..:)

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce poveste trista si totodata frumoasaa:X

    RăspundețiȘtergere
  19. M-a impresionat povestea cu batranul, da clasa astora mai tineri care nu apreciaza nimic in viata

    RăspundețiȘtergere
  20. Impresionanta povestea...de admirat batranelul!

    RăspundețiȘtergere
  21. Trista povestea de viatza a acestui om.....o mai fii in viatza?

    RăspundețiȘtergere
  22. Impresionanta istorisirea...se pare ca mai sunt si oameni ca el...

    RăspundețiȘtergere
  23. Sunt multe povestioare impresionante ca cea a acestui om..din pacate asa ajungem pentru ca nimanui nu ii pasa de noi..

    RăspundețiȘtergere
  24. Impresionanta povestea, omul are demintatea lui, sunt convinsa ca nu ar fi acceptat banii oferiti de tine...

    RăspundețiȘtergere
  25. tatal prietenei mele este un pasionat al pescuitului si se duce aproape in fiekre zi pe balta dar totusi dupa c am citit povestea ta acum stau si ma gandesc k poate lucrul asta pt el reprezinta un refugiu de a uita problemele pe kre le are

    RăspundețiȘtergere
  26. Sau poate ca nu are ce manca...daca te duci zilnic asta nu stiu daca se mai numeste pasiune...

    RăspundețiȘtergere
  27. Trista poveste... exista o mie de asemenea cazuri..

    RăspundețiȘtergere
  28. Este impresionanta povestea cu batranul...

    RăspundețiȘtergere
  29. frumoasa si trista povestea ta dar asta e realitatea :(

    RăspundețiȘtergere
  30. Ba sunt multi...dar..nu ii vedem noi pentru ca suntem prea preocupati de problemele zilnice..

    RăspundețiȘtergere
  31. O poveste de viata care te induioseaza pana la lacrimi...

    RăspundețiȘtergere
  32. Saracul de el..si cand te gandesti ca sunt altii la fel..sau si mai rau...

    RăspundețiȘtergere
  33. Pe mine chiar m a impresionat povestea batranelului ! felicitari de post..:)

    RăspundețiȘtergere
  34. Impresionanta povestea :) foarte frumos..

    RăspundețiȘtergere
  35. foarte dragut articolul tau dar e si trist in acelasi timp :(

    RăspundețiȘtergere
  36. De multe ori ne ascundem dupa deget dar in final stim bine ca asemenea povesti sunt si reale si des intanlite..

    RăspundețiȘtergere
  37. Pe cat de frumos pe atat de trist, am si eu un bunic pe care il ador si il respect, batranii sunt o comoara trebuie sa avem grija de ei si sa invatam cat mai multe din povestile lor spuse la gura sobei

    RăspundețiȘtergere
  38. Foarte frumos articolul !! si trist in acelasi timp:( pacat ca unii traiesc in lux nefacandu'si griji pt restul vietii, iar altii nu au ce pune pe masa si stau nemancati cu zilele...

    RăspundețiȘtergere
  39. Batranii sunt precum copiii mici..trebuie sa ai grija de ei..dar trebuie sa te gandesti ca inainte de asta..el a avut grija de tine o viata.!

    RăspundețiȘtergere
  40. Ce urat e inclinata balanta in zilele noastre..

    RăspundețiȘtergere
  41. Trista realitate pentru acest om...ma intreb cum face el sa meagra inainte..cand noi din orice ne plangem!Este un exemplu de viata pentru noi.

    RăspundețiȘtergere
  42. Foarte trista povestioara din pacate dar extrem de frumoasa !! Felicitari pt articolul tau !!

    RăspundețiȘtergere
  43. ma intristeaza astfel de povesti insa asta e realitatea :(

    RăspundețiȘtergere
  44. wau...chiar am ramas impresionata in urma acestei povestiri!

    RăspundețiȘtergere
  45. Impresionanta povestioara :( chiar m'a intristat..

    RăspundețiȘtergere
  46. Si cand te gandesti cate astfel de povesti sunt..

    RăspundețiȘtergere
  47. Foarte frumoasa povestioara ! Si sunt atatea povesti de genu.. atat de triste :(

    RăspundețiȘtergere
  48. Cu toate ca e trista povestioara ceea ce ai facut tu e de jos palaria in fata ta!

    RăspundețiȘtergere
  49. Frumos articol, sunt din Timisoara, sunt pescar amator pescuiesc pe Bega, poate cand voi trece pe acolo si vad batranelul il voi ajuta.Sper sa mai fie in viata eu acuma 03-09-2012 am vazut articolul.

    RăspundețiȘtergere
  50. Bunatate, intelepciune, resemnare. Impresionant!

    RăspundețiȘtergere