Rasova, printre cioburi de speranta...

Situat la mai putin de 30km de autostrada A2 (la iesirea spre Cernavoda se face dreapta, cand se vine dinspre Bucuresti), satul Rasova ar trebui sa constituie o destinatie predilecta pentru mai toate tipurile de pescari. 

Pe raza localitatii asezate intre Cochirleni si Vlahii se afla o gramada de locuri de pescuit, pe care doar gestiunea defectuoasa a concesionarilor sau a satenilor le-a facut din ce in ce mai putin atractive, de-a lungul anilor.

Domnului Olaru, concesionarul fermei piscicole Baciu, baltile pe care le-a preluat in administrare i-au adus satisfactii importante de-a lungul anilor, culminand cu o vila vopsita sugestiv in roz, crescuta pe malul apei, pe un teren devenit intre timp proprietatea dansului. Renumit pentru carpanosenie si comportament grobian fata de pescarii platitori de taxa, concesionarul cu pricina a reusit sa-si formeze o echipa de paznici dupa chipul si asemanarea lui. 

Balta din a doua fotografie adapostea, cu ani in urma, crapi si cosasi enormi, somni de dimensiuni apreciabile, stiuci, lini si celebrii deja carasi “peste kil”, care reuseau sa salveze partidele de pescuit fara alte rezultate notabile. Astazi, ea adaposteste cantitati impresionante de bradis si matasea broastei, precum si un litigiu in justitie cu primaria comunei, al carui rezultat greu de anticipat l-a determinat pe “patron” sa o lase intr-o binemeritata paragina. Totusi, paznicii sai cu ochi de vultur vaneaza si taxeaza ca-n vremurile bune pe orice pescar naiv pripasit pe malul apei, fara sa stie ca desi plateste, nu are ce pescui. Mi-e dor de partidele de pescuit de aici, dar stiu ca sperantele de a le reedita sunt infime. Intre timp, omul a dragat un canal in continuarea acestei balti si l-a pus la dispozitia pescarilor sportivi, pescari care nu vor sti niciodata cat au de platit inainte de a ajunge pe balta, deoarece aici taxele sunt legate indisolubil de dispozitia extrem de schimbatoare a concesionarului. Mai e o balta, mare, frumoasa, care insa devine accesibila doar pe baza de rezervari telefonice si e inzestrata cu trei locuri de pescuit practicabile. Atat.

Pentru cei satui de hachitele “patronului” de la Baciu, exista canalul adiacent Dunarii (foto 3 si 4), a carui gura de intrare se situeaza chiar in marginea satului. Locurile sunt frumoase, canalul respectiv a atras extrem de multi pescari de rapitor de-a lungul anilor, fiind recunoscut pentru numarul mare de stiuci. Acum vreo 15 ani, am prins caracuda in canalul asta, se prindea frecvent lin si chiar crap. Azi ar trebui sa fiu un foarte bun aruncator de lanseta ca sa pot evita cu succes zig-zag-ul de plase care impanzeste canalul. Nu e de mirare, Rasova e un sat cu adevarat haituit de foamea cea mai crunta. Nu stiu de ce, dar poate s-ar gasi niscai solutii, in asa fel incat oamenii de acolo sa fie ajutati sa inteleaga ca o anumita forma de turism le-ar aduce un trai mai bun decat braconajul salbatic. Si cred ca ar putea fi ajutati si sa purceada la acest drum. 

De altfel, Rasova beneficiaza si de o padure destul de intinsa, strajuita de batranul Istru. Lor insa le foloseste doar in sensul in care o devalizeaza pentru a o arde in godinuri si cuptoare. 

Insasi Dunarea ofera nenumarate locuri atat de pescuit, cat si pentru campare, de o parte si de cealalta. Inchiriatul barcilor s-ar putea si el dovedi o sursa mai buna de venit decat intinsul setcilor. Pescarii de Dunare cunosc destul de bine zona si probabil ca unele facilitati de cazare, masa, inchiriere barci, ar reusi sa-i faca sa ajunga mai des pe la Rasova, mai ales in conditiile in care absenta plaselor le-ar economisi o gramada de carlige si plumbi. 

Cam asta e povestea unei zone frumoase, in care lucrurile ar putea merge extraordinar de bine, cu un pic de vointa si bune intentii. Exact elementele care lipsesc de ceva vreme pe la noi. Dar cine stie, poate ca intr-o zi...